Am coborât din mașină printre oameni. Așa ceva nu văzusem până atunci. Un val imens de populație curgea pe toată lățimea străzii, fiecare strigând la unison. Tineri, vârstnici, părinți, copii, chiar și persoane cu dizabilități, toți se plimbau pașnici dar hotărâți, cu sufletele răscolite, dezamăgiți, unii chiar revoltați, dar uniți pentru a face marea Schimbare, pentru a salva țara!

Târziu m-am alăturat lor și sentimentul pe care l-am trăit, emoțiile din mine, m-au făcut să regret că nu am mers mai repede printre ei. Sunt niște oameni puternici, speciali, vii și dedicați! Pancartele și steagurile prindeau viață în mâinile lor. Mesajele scrise erau tulburătoare, dar reale!

Eram înconjurată de străinii aceștia, nemulțumiți de ceea ce se întâmplă, și nu-mi era frică! Îi simțeam aproape, pe fiecare din ei. Voiam să port un dialog cu fiecare, să-i cunosc mai bine, să –i ascult și să-i înțeleg.

Întrebarea e: De ce s-a ajuns aici? Cu ce au greșit toți acești oameni, cu ce am greșit eu, să se ajungă aici? Mi-am dat seama că nu cunosc multe răspunsuri la întrebări.

M-am întrebat apoi de ce nu strigam la fel de tare ca ceilalți, sau de ce nu săream la fel de sus, sau de ce nu am scris și eu ceva pe o pancartă? Așa că am făcut altceva, am ales să scriu aici. Apoi m-am întrebat în ce fel de țară trăiesc și ce îmi doresc de la ea. Vreau să cred că putem construi o societate mai bună, că pot să rămân aici, în țara mea, și să trăiesc aici! Vreau să fiu mândră de țara asta și de oamenii care o conduc! Cer așa de mult?

M-au impresionat foarte mult acești oameni! M-a impresionat felul în care s-au mobilizat, felul în care și-au ales mesajele și felul în care s-au făcut auziți fără violență! Nu cred că vulgaritatea și violența sunt un mod bun de a te face înțeles, dar este părerea mea! Și mai cred că trebuie să schimbăm ceva și la noi, și în comportamentul nostru, să fim noi mai buni și apoi să îi schimbăm și pe ceilalți, nu doar să așteptăm să se schimbe politicienii, care trebuie schimbați oricum mulți dintre ei!

Mă opresc acum! Nu vreau să intru în polemici. Sunt multe alte voci și pagini care îți vor explica cauzele acestor proteste mult mai bine decât aș putea să o fac eu.

Dar nu uita – Clujul e viu!

România e vie!

Pe curând,

Eliza A.