Sorb dintr-un pahar de vin roșu, în timp ce ea nu se mai satură să își facă selfie – uri, punându-și în evidență noul top prea scurt, de la o marcă faimoasă de articole de îmbrăcăminte. Ea are 25 de ani, pe când eu imediat împlinesc 32. Îmi cere să îi fac poze și, de ce nu, să facem împreună, terminând al doilea pahar de vin. Nu se sinchisește să le editeze, are fața proaspătă și îmbujorată. Eu o întreb dacă nu îi este frig și sper să nu răcească văzând-o așa golașă. O mustru apoi să își ia mai bine apă plată, căci după 3 pahare de vin nu o văd prea ok, mâine dimineață, la interviul de angajare, răspunzând întrebărilor consultantului în resurse umane.

Mă simț ca o băbuță ce își dădăcește nepoata. Prietena mea izbucnește în râs la aceste comentarii și scoate din geantă un ruj nou, primit de la iubit, pe 14 februarie, și biletul care îl însoțește. Mă amuz și mai iau o înghițitură.

Apoi mă gândesc că s-au schimbat multe din lucrurile pe care le făceam, și asta nu fix la trecerea de pragul de 30 de ani. Au venit treptat, ca și cele câteva kilograme în plus. Acum mă preocupă nevoia de a avea mai mult confort, de a avea un somn de cel puțin de 8 ore pe noapte, de a nu exagera cu mâncarea nesănătoasă, cu dulciurile sau alcoolul, de a mă îmbrăca adecvat timpului de afară, în general cât mai comod – casual, sau spre smart business, și lista poate continua.

Încă nu am făcut o criză a vârstei, nu m-am panicat la vederea unui nou rid pe față sau la o nouă durere de spate. Mă simt tânără și activă, dar diferită de prietena mea. Câteodată parcă aș vrea să mai fiu ca ea, proaspăt absolventă, cu viitorul în față, doar cu un job part time, și un interviu ce o așteaptă mâine, pentru un post serios, la o bancă. Este încă ajutată de părinți, nu are rate, nu are stresul unui loc de muncă în vânzări sau acele riduri incipiente. Este veselă, curajoasă și curioasă!

Însă perioada aceea „fără probleme” defapt nu e chiar așa de roz. Dacă m-aș întoarce la 23 de ani, aș fi încă studentă, cu un job la o agenție de publicitate, în căutarea viitoarei cariere strălucite. Examene, restanțe, nopți nedormite, învățat și iar învățat, absolvirea, apoi lipsa experienței în muncă, bani puțini – greu!

Chiar dacă încă nu ai cariera la care visezi, o relație stabilă, sau copii, după vârstă de 30 de ani, consider că începi să ai mai multă încredere în tine și să privești cu mult mai multă claritate lucrurile. Ideea de control asupra vieții este de asemenea mult mai bine punctată, nu ca la 20 de ani, când defapt nici nu ai ști ce să faci cu acest control. Apoi, pe partea financiară devii mai independentă , ai de obicei un venit stabil și îl folosești cât mai eficient.

Îmi mai dau seama de ceva, oamenii pe care îi am în jurul meu și care sunt așa de importanți pentru mine, întorcându-mă în timp ar însemna ca ei să nu fie, sau cel puțin o parte din ei. Așa că iubesc momentul prezent!

Am citit undeva că 30-ul de azi arată suficient de matur și în același timp suficient de tânăr! 🙂

Până la urmă fiecare vârstă are farmecul ei și hai să ne bucurăm de etapa vieții în care suntem. Dacă te simți bine în pielea ta, restul nu mai contează.

Mai am multe lucruri de învățat, multe locuri de vizitat, multe situații de viață prin care trebuie să trec și le voi face pe toate în ritmul meu, ca la 30 + de ani !

 

Pe curând,

Eliza A.