Scrisoarea bunicului

Am urcat, zilele trecute, în podul casei pentru a depozita ceva și am găsit într-un colț întunecat o ladă veche de lemn. Nu o mai văzusem până atunci, apăruse printr-un mister și am început să o explorez. Mă gândeam că voi găsi ceva valoros și mă voi îmbogăți peste noapte, cum se întâmplă în filme.

Am deschis cufărul și am dat peste niște sticluțe vechi, haine ponosite, o lampă și poze șterse, îngălbenite. Pe lângă acestea erau câteva cutii de carton în care stăteau strâns legate niște scrisori.

scrisori legate

Le-am curățat de praf și m-am hotărât să le duc în casă. Am coborât zâmbind ca un copil, entuziasmată și nerăbdătoare să le citesc. Scrisul era al bunicului meu, un scris caligrafic, din stilou cu cerneală neagră. Anii datați –  1940, 1941, 1944,  în perioada celui de-al doilea război mondial, la care știam că a participat și bunicul.

Am citit scrisoare după scrisoare, iar la un moment dat, uitându-mă pe geam, se crăpa de ziuă. Citisem toată noaptea. Cu greu m-am putut hotărâ asupra uneia pe care să o împărtășesc cu voi.

Și acum să ne întoarcem în timp,…anul 1941…

dav

Ploești 18 III 1941

Scumpa mea,

Ieri, Luni, la ora 12 jumătate am primit scrisoarea ta. – Abia sosisem de la câmp, unde am tremurat grozav, bătând un vânt foarte rece și eram numai în haină.

Aseară la masă pentru că am vorbit cu un camarad am fost trimis la carceră, fără să mănânc și am stat de la ora 7 jumătate – 11. – Am mai avut încă 4 camarazi de suferință, – în carceră frig, întunerec, înfine, toate grozăviile mizeriei. – După câte vezi pentru nimic am fost pedepsit. – Trebuie să ne supunem capriciilor tuturor idioților. – Asta e milităria, mizerie și iarăși mizerie.-

N-ai dreptul să raportezi sau să spui adevărul căci te consideră rebel. Aseară când am eșit de la carceră ningea grozav și se continuă și azi. – Îmi duc groaza că tot mai avem de tremurat în haină.-

De Duminecă sunt și răcit, tușesc grozav și mă doare piciorul. – Mi-a eșit din nou un buboi în picior și n-are cine să mă îngrijească așa cum m-ai îngrijit tu, scumpa mea.- Mai ales când alerg mă doare, însă sufăr și mă supun ordinelor.-

N-am timp nici măcar să mă bandajez, ci l-am lăsat așa.- Iată, scumpa mea, ce distracție am eu aici.- Cât de fericită ești tu pe lângă mine, și rău îmi pare că ești așa de departe.- Te-am visat aznoapte, – adică Duminecă noaptea, – că dormeam împreună, dar la mine acasă și nu la tine.- eram foarte Fericiți, dar ce păcat să n-a fost decât un vis.-

Mă gândesc în momentul de față (în timp ce un căpitan e aici și ne face cursul, eu devenind foarte indiferent de când am văzut că nu mi-a dat voie să viu și după spatele unui coleg îți scriu aceste rânduri, având impresia că te am mereu în fața ochilor mei, și stau de vorbă cu tine), când afară ningea – și ne aflam în camera ta, că ce bine era, cald, radio, iar noi în ritmul vreunui tango dansam, ne îmbrățișeam, ne sărutam, – Ce fericire! –

dav

Nu pot uita ce fericit am fost cât timp am fost la Cluj și ce nenorocit sunt acum.- Prea am trecut brusc dela o extremă la alta.- Eu care n-am fost obișnuit cu mizeria și nici constrâns în libertate, mă simt foarte prost acum, și mizerabil. – Aseară în carceră, tremurând de frig, am ajuns într-o stare de nervi grozavă, încât nu mă mir dece mulți se spânzură în militărie.-

M-am dezgustat de această viață când văd atâta răutate. Mă judec după mine care nu aș putea să fac rău cuiva, ci de multe ori eu mă ofer să fac cuiva ceva, având o mulțumire sufletească.- N-am o putere pentru a propaga binele și combătând această ură dintre oameni.-

Tot ce am îndurat aici mi-a distrus aproape toate sentimentele patriotice.- Prea mari nedreptăți mi s-au făcut pentru a mai crede că în țara asta se va instaura vreodată dreptatea.-

La administrație am avut dreptul, nu mi l-au dat. Permisie pentru căsătorie nu, pe tine scumpa mea să te văd, să te am aproape, nu, mizerie mare aici încât merge până la sacrificiu vieței, și într-un eventual război n-aș mai lupta cu toată dragostea.-

Ce face bietul tata de care mi-e dor foarte mult, nevăzându-l de aproape 6 luni.- Îmi vine iarăș în minte clipele petrecute împreună cu dânsul astă vară când eram în Ungaria.-

Anul acesta a fost un an de suferințe, și sperăm în bunul Dumnezeu că ne va scăpa pe toți de război, și să fim fericiți.- Încolo nu văd ce piedică am avea. Avem noi destul cu ce trăi, numai sănătate să ne de-a Dumnezeu și să scăpăm cu bine din acest măcel, care mare nenorocire a produs la multă lume.-

Draga mea Ana, știu că tu ești bună și ai dori să vi, și eu la fel, dar poate mama și tata se supără.- Tu vezi ce atitudine ia dânșii și dacă mama vrea să vi bine, dacă nu voi suferi până la Paști. Sunt distrus sufletește în timpurile astea grele – căci nu se știe ce va aduce ziua de mâine și vederile noastre mi-ar mai face clipe fericite.-

Eu nu zic și nici nu vă oblig să veniți dacă credeți că e obositor și vă produc cheltuieli, însă aș dori să am astfel de surprize frumoase și cred că te ții de cuvânt când spui că ai să-mi faci o surpriză.- Nu supăra pe mama cu venirea numai dacă cădeți de acord toți.

Te îmbrățișez de mii de ori și te sărut cu drag, scumpa mea…

Sărutări de mâini Dnei, mamei tale și multe salutări Dlui M., tatălui tău,

Cornel…

dav

În amintirea bunicilor mei, Ana și Cornel, îngerii mei păzitori.

 

Pe curând,

Eliza A.

scrisori vechi

6 thoughts on “Scrisoarea bunicului

  1. Chiar ai gasit o comoara! Frumoasa scrisoare – cu parfum de iubire. Eu anul trecut am gasit astfel de scrisori cand renovam apartamentul bunicilor. Toate scrisorile si fotografiile au fost impresionante si le-am daruit mamei care a fost extrem de emotionata!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s