Hey ladies,

În articolul de azi o veți cunoaște pe Corina Cimpoca, o tânără de 31 de ani, care prin pasiune și perseverență a ajuns departe, mai precis este un antreprenor de succes în inima Bucureștiului. Haideți să îi descoperim povestea împreună!

Corina Cimpoca (ex-Buzatu), 31 de ani, Leu. Este din Babadag, județul Tulcea, termină liceu în Constanța, iar facultatea la Cluj. Din 2013, se stabilește în București.

Corina, ne cunoaștem de mulți ani, de pe vremea când eram angajate în domeniul publicității. Te-am considerat mereu o persoană creativă, ai demarat campanii foarte reușite pentru Prodvinalco. Ce s-a întâmplat din momentul în care ai părăsit postul de Manager de Marketing în cadrul acestei companii, până la momentul în care te-ai hotărât să te stabilești în București? Care au fost cele mai dificile momente în toată această perioadă?

În primul rând, îți mulțumesc foarte mult pentru apreciere! Și acest interviu m-a luat prin surprindere, într-un mod plăcut.

La Prodvinalco am ajuns după ce lucrasem 2 ani la 24-FUN și a fost amuzant cum s-a întâmplat. În 2010, am organizat un eveniment de anvergură care să marcheze 5 ani de 24-FUN, iar unul dintre sponsori a fost chiar Prodvinalco. Un coleg i-a găsit și i-a convins, așa că nu îi cunoșteam, dar mă uitam cu admirație la standul impunător, la hostessele îmbrăcate frumos și la reprezentantul de vânzări la costum. Erau din alt film, așa eleganți și impunători. Și mi-am zis: Ce fain ar fi să fiu manager de marketing la ei!

Un an mai târziu (2011), am început să simt nevoia de o schimbare și am început să-mi caut altceva. Fosta mea șefă a aflat și, ca să nu plec, mi-a oferit o promovare și o mărire de salariu.

Totuși, încă mai primeam notificări pe mail cu joburile apărute în marketing (nu erau prea multe nici atunci). Una mi-a atras atenția: Manager de Marketing la Prodvinalco. Nu mi-a venit să cred, era chiar jobul pe care mi-l dorisem cu aproape un an în urmă! Am aplicat, bineînțeles, nu aveam nimic de pierdut. La câteva zile după am mers la interviu (mi s-a părut că m-am descurcat atât de prost, încât îmi venea să plâng!), iar după vreo 2 ore m-a sunat directorul general: Te invit până la sediul nostru, pentru a discuta despre o ofertă. Și eu care crezusem că m-am descurcat prost 🙂

Acum, după atâția ani și cu altă maturitate, inclusiv cea a angajatorului, înțeleg foarte bine că entuziasmul, proactivitatea și curajul de a spune “nu știu, dar o să aflu / învăț”, adunate, m-au făcut să câștig atunci acel job. Pe scurt, încrederea în mine, chiar dacă nu era bazată decât pe… încrederea în mine 🙂

Doi ani mai târziu, mi-am dat seama că un job nu va fi niciodată de ajuns pentru mine, pentru că eu am visat întotdeauna să fiu antreprenor. Așa că (după o nouă avansare și mărire de salariu), mi-am luat inima în dinți și am mers în biroul directorului general, care mi-a fost șef, mentor, tartor, coleg și prieten în tot timpul acesta și i-am zis: Eu plec.

Nu i-a venit să creadă, dar (după ce a înțeles motivul pentru care plec) nu s-a supărat. Ba chiar m-a felicitat și mi-a oferit primul meu contract de consultanță. Au trecut fix 5 ani de atunci și încă îi sunt recunoscătoare lui Andi (cu toate lecțiile lui).

La București m-am mutat la numai 6 luni după ce mi-am dat demisia, pentru că mi-am cunoscut jumătatea, pe Alex. Sunt un om care crede că norocul este abilitatea de a profita de oportunități, așa că nu prea ratez ocazii, chiar și atunci când acestea sunt contestate. Nu cred că a fost cineva care să mă încurajeze să mă mut la București cu un necunoscut aproape, după ce îmi construisem toată viața, în Cluj. Dar a fost de bine, chiar dacă m-a “abuzat” :D.

Momente grele au fost mai multe, cele mai dificile s-au adunat când m-am mutat la București, pentru că trebuia să o iau de la capăt într-un oraș unde nu cunoșteam aproape pe nimeni, începeam și un MBA în afara țării (care m-a ținut câte o săptămână în fiecare lună plecată de acasă), business-ul era la început, nu cunoșteam orașul, nu eram obișnuită cu distanțele… Dar am avut mare noroc cu Alex, care a avut răbdare cu mine, să trec peste toate.

Ești fondator MKOR, cum a început povestea acestei agenții de marketing și de ce ai ales să te ocupi de studii de piață? Ce înseamnă MKOR pentru tine?

Așa cum spuneam și mai devreme, am plecat de la Prodvinalco pentru că simțeam că pot și vreau mai mult pentru mine. În plus, știam că vreau să fiu pe cont propriu. Și, chiar dacă de această dată ideea de business nu a mai fost una genială (cum a fost NightBuyers), mi-am încercat norocul totuși.

Am pornit cu ideea să fac strategie de marketing, sunt pasionată de acest domeniu. Totuși, cred că nu am știut eu destul de bine să “vând” această idee, pentru că am reușit să conving foarte puțini clienți să mă plătească pentru asta, iar majoritatea voiau apoi implementare (care e cu totul altceva decât ceea ce îmi doream sau știam eu să fac).

Studiile de piață făceau mereu parte din pitch-ul pentru o strategie de marketing solidă. Și nu a trebuit să fiu întrebată de prea mulți potențiali clienți ce-i cu studiile astea de piață, ce poți afla, cum le faci, etc., pentru a-mi da seama că am o oportunitate. Mai făcusem studii de piață înainte, destul de multe și de diverse, aveam și baza teoretică de la facultate, așa că mi-am zis că merită să încerc. Ulterior, mi-am dat seama că nu-mi va fi deloc ușor să mă lupt cu competitori multinaționali, dar și cei locali, majoritatea cu manageri având experiență în multinaționale. În fine, nu mă las eu chiar așa ușor speriată, așa că am rezistat 5 ani și mai am în plan minim încă pe-atâția 🙂

Pentru mine, MKOR este copilul meu. Sunt un părinte fără prea multe posibilități financiare (nu sunt multinațională, nu am investitori), dar care face tot posibilul pentru copilul său. În ultima vreme, am început să văd și rezultate, cred că așa e și când ai copii umani (încă descopăr, Leon are doar 2 ani).

Sunt și am fost mereu o fire curioasă, iar studiile de piață îmi satisfac din plin această înclinație naturală (am acces la o grămadă de informații “direct de la sursă”). Mă plictisesc destul de repede de un domeniu, îmi place să știu din toate câte puțin, să am imaginea de ansamblu, iar faptul că ne ocupăm de toată varietatea posibilă de domenii îmi suscită interesul constant. Nu sunt deloc atentă la detalii, dar în schimb am niște colegi extraordinari care mă completează (Vă mulțumesc!).

Cu ce te mândrești în toți acești ani de activitate la MKOR, și care au fost cele mai mari provocări din acest domeniu?

Cel mai mult mă mândresc cu echipa pe care am construit-o. Nu e mare, suntem numai 5, dar fiecare mi-e drag și dragă pentru calitățile sale. Fiecare mă completează în modul său unic și datorită lor MKOR este o agenție competentă și care poate oferi foarte multe clienților săi. Practic, datorită echipei, MKOR nu este doar un alt pseudonim pentru un PFA (cum se întâmplă adesea pentru firmele mici), ci este chiar o agenție. Ceea ce mă face tare mândră 🙂

Mă mândresc mult și cu faptul că de aproape 2 ani am început să publicăm studii proprii, ceea ce ne oferă o satisfacție suplimentară. Este un fel de a ne promova munca și capabilitățile, iar faptul că am început să facem asta ne-a pus pe harta agențiilor importante de research din România.

Cât despre provocări… Fiecare zi e o provocare 🙂 Fiecare proiect reprezintă o provocare prin unicitatea sa (și uneori prin deadline-uri foarte strânse), dar le facem față cu brio. Le luăm pe rând, trecem peste și învățăm din fiecare tot ceea ce putem. Mă bucur că am norocul de a împărtăși această proactivitate și cu echipa MKOR.

Cum este să fi o femeie antreprenor în România zilelor noastre? Cum se împacă rolul de antreprenor, partea profesională extrem de dinamică și activă, cu rolul de mamă și soție? Cât de mult contează pentru tine planul personal?

Voi răspunde acestor întrebări deodată, pentru că se leagă una de alta.

E greu să fii antreprenor, în general. În România probabil mai greu decât în alte țări, dar cu siguranță mult mai ușor decât în alte țări. De exemplu, unde femeile nu au dreptul la educație sau cu atât mai puțin să dețină o afacere. Deci, eu una mă simt foarte recunoscătoare că sunt româncă, în România.

Revenind, nu e ușor. Iar când în ecuație mai intervine și rolul de mamă… E nevoie de un management foarte eficient al timpului și resurselor. Când eram însărcinată, mă temeam foarte mult de ceea ce va urma pentru afacerea mea. Nu știam cum voi împăca ambele roluri și nici nu am avut către cine să mă îndrept, ca mentor. Ca în multe alte ocazii, am fost propriul meu mentor și am reușit să mă descurc. Nu perfect, dar am reușit să jonglez cu ambele roluri, chiar atunci când Leon era foarte mic.

Totuși, nu cred că toate acestea ar fi fost posibile fără ajutorul soțului și partenerului meu, Alex. El a fost și mamă și tată pentru copilul nostru, încă din prima zi. A stat cu el când eu am lucrat de acasă, când am fost la întâlniri sau am avut ședințe. A stat cu el chiar și când am avut deplasări în țară, chiar și de o săptămână. Încă face asta, chiar dacă avem bonă. Datorită lui, beneficiez de toată libertatea de care am nevoie pentru a-mi dezvolta afacerea. Este minunat, îi sunt recunoscătoare în fiecare zi!

Planul personal este extrem de important, ocupă topul priorităților în viața mea. Totuși, din păcate, nu întotdeauna reușesc să îi acord atenția și timpul cuvenite. Cred că dacă planul personal nu este în regulă, dacă nu ești fericită cu tine și cu viața de acasă, nu poți da randament nici în business.

În ce alte proiecte ești implicată sau urmează să te implici?

Anul acesta, vom lansa un proiect în parteneriat alături de Wall-Street și de RISE Consortium, ce va fi anunțat la momentul oportun (în curând).

Pe plan personal, pentru anul acesta mi-am propus să acord mai mult timp familiei, anul trecut nu am prea reușit și vreau să recuperez timpul cu băiețelul meu, mai ales. Sper să reușesc, mai ales că am început anul “în forță”.

Ce sfaturi ai pentru tinerele aflate la început de drum, cele care își doresc o carieră pe cont propriu? De ce ar trebui să țină cont?

Să nu țină cont de sfaturile altora 😉

Singurul sfat de care țin eu cont este de fapt un principiu pe care mi l-am auto-impus, anume acela de a nu mă compara cu alții, ci numai cu mine însămi. Mai exact, îmi propun să fiu mereu mai bună comparativ cu mine, “mai bună ca ieri, nu mai bună ca ei”. Acesta este și titlul unui articol de pe blogul meu, în care am explicat mai pe larg, acum câțiva ani, acest principiu.

Cred că este important să fii bine cu tine, să știi ceea ce îți dorești și să lupți pentru acele lucruri, indiferent de ceea ce spun ceilalți. Dacă m-aș fi luat după ce spun ceilalți, nu aș fi avut MKOR, nu aș fi fost căsătorită cu un bărbat extraordinar, multe lucruri nu ar fi fost cum sunt. Și sunt tare bine, aici unde sunt acum! 🙂

Care consideri că sunt cele mai importante ‘reguli’ într-o afacere profitabilă și constantă pe piața din România?

O întrebare de 100 de puncte 🙂 Încă le caut și eu.

Totuși, dacă e să ne luăm după studii, unul pe care chiar noi l-am realizat la MKOR în toamna anului trecut pe 640 de lideri români, se pare că cheia succesului constă în a fi perseverent și pasionat, cu tot ce implică aceasta. De altfel, există și un indicator, scorul GRIT, descris de Angela Duckworth în cartea sa, “Grit: Puterea pasiunii și a perseverenței”. Am scris câte ceva despre aceasta și pe blogul MKOR. Exemplele în acest sens sunt nenumărate și le găsim mai ales în poveștile de succes.

Cred că e important totuși să ne uităm și la poveștile unor eșecuri, pentru a învăța din greșelile altora (și ale noastre, dacă e cazul).

Un top 5 a cărților care te-au ajutat în dezvoltarea profesională, care merită citite și recitite.

Mulțumesc pentru această întrebare, mai ales că cititul este una dintre activitățile mele preferate, încă de când eram mică 🙂 Din păcate, nu prea mai apuc să citesc atât de mult, dar reușesc totuși să parcurg aproximativ o carte pe lună. Le menționez pe primele care m-au impresionat în mod deosebit, dar nu musai într-o ordine a topului:

1. Puterea pasiunii și a perseverenței – Angela Duckworth
2. Excepționalii – Malcom Gladwell (și cam tot ce a mai scris el)
3. Long walk to freedom – Nelson Mandela (o carte despre pasiune și perseverență, aplicate în realizatea extrem de dură a vieții)
4. The 4-hour workweek – Tim Ferriss
5. Design your self – Karim Rashid

Ce ți-ai propus pentru 2018?

La final de 2017, am avut o sesiune extraordinară de strategie pentru următorii 5 ani, facilitată de bunul meu prieten și un coach extraordinar, Florin Șomodi. M-a convins rapid să facem asta, mai ales după ce mi-a povestit ce rezultate au avut alte organizații cu care trecuse prin acest proces, în anii anteriori.

Așa că, anul acesta, pentru prima dată, avem obiective clare, pe care ni le-am propus și către care tragem pentru a le atinge. Aceasta ne ajută mai mult în sensul de a ști exact ce vom face, dar și ce nu vom face. E un aspect important al strategiei, pe care nu îl conștientizezi, până nu o ai.

Pe scurt, ne-am propus să ne dublăm cifra de afaceri din 2017, să facem încă 4 studii proprii (dintre care 3 vor fi continuări ale studiilor din anii trecuți) și să fim prezenți la evenimente de profil, la care putem contribui cu conținut relevant. Este important pentru noi să oferim informații din piață, credem că a da înainte de a cere este o strategie care întotdeauna va fi apreciată de către clienți.

Pentru a fi în contact cu noi, ne puteți urmări pe blogul MKOR sau vă puteți înscrie la newsletter (trimit personal un singur email pe săptămână, cu informații, trenduri și cifre din piață).

 

Îi mulțumesc Corinei pentru acest interviu și pentru deschiderea cu care a răspuns întrebărilor mele. Vreau să împărtășesc cât mai multe astfel de povești de succes și aștept părerile și propunerile voastre pentru un viitor articol de tip business story!

 

Pe curând,

Eliza A.